Prima Pagina ~ Yellow Wool

Iubesc Galbenul & Lana !
Fratia cu Natura si Unirea cu Dumnezeu este calea cea dreapta spre o viata sanatoasa, cu adevarat fericita !

Dragilor,

George Salcieanu („PERICOPA”) ma numesc, m-am nascut in 1981 – Buzau / Romania, iar de la inceputul vietii mele, Dumnezeu mi-a daruit in plus un stimul de bucurie, o placere la vedere, o emotie de delectare: imi place ~ iubesc ~ indragesc culoarea GALBEN, o pasiune care-mi inunda mintea cu relaxare si linisteste fara sa ma coste nimic, un dar care nu e din lumea noastra materiala, venit prin lumina, eu asa il percep - ca o revarsare a Raiului plin de astfel de culori calde.

Mi-e foarte usor sa spun de cand mi-a placut cu patima GALBENUL: de la primele amintiri din viata mea, pe acestea le rememorez mereu in asociere cu GALBEN, in primul rand aveam parul blond - auriu spre galben, in copilaria comunista jucariile preferate erau: pisicuta galbena din plastic care tinea in gherute o minge ce se rotea, baloanele rusesti galbene, camionul roman mare cu bascula rosie si cabina galbena, rotita galbena din motorul tractorului transparent, elefantelul de stropit, masinuta de curse in miniatura si tractorasul din plastic - alese de mine mereu in galben, iar ca imbracaminte, din acea perioada imi amintesc cel mai bine de raiatii galbeni, iar la mare purtam doar slipul galben.
Toate au culminat ca exaltare la 5 ani cu o masina in miniatura, cu pedele, adusa de parinti din Rusia – cred ca Moskvitch era, ce avea culoarea galbena, cu faruri pe bateriile acelea patrate, volan, scaun si claxon, iar in fata un mic gemulet – cea mai mare bucurie pe care am avut-o in copilarie a fost cand am primit-o: EXTAZ. 
Cand am mai crescut un pic si puteam alege / respinge, nu purtam nici o haina daca nu era galbena, parintii mei au observat asta si orice imbracaminte cumparata  trebuia sa fie sau sa contina neaparat galben, combinezonul de iarna, din fas galben, parca si acum il vad in fata mea.
La gradinita evident creionul galben era preferatul meu din acea cutie clasica de carton, ca si la acoarele sau tempera, celelalte culori ocupau locul 2 sau 3 la mare distanta in alegerea mea, poate la contur.
Guma de la tiganci din pungile cu seminte era binenteles aleasa cu eticheta galbena, din restul multimii multicolore, iar tiganii aurari din piete ma fascinau cand lucrau pe fusurile lor cu acele ciocanele si daltite inelele de aur galbene.
Bucurie am avut si ca pioner cand am primit snurul galben pe umar, culoarea cea mai mare in grad, ca sef de departament in clasa a II-a. Cat de mult imi placea Dacia 1300 vopsita in galben, castelul galben din manerul transparent al manetei,  tot ce imbraca aceasta culoare imi era de interes si-mi placea instant, ca si Sfintii din Biserica cu aura lor galbena, priviti cu capul in sus de mine cand ma ducea Mamaia la Biserica.

In timp, viata mea mereu am inconjurat-o cat am putut cu Galben, fara sa-i stric placerea prin excese, exagerari sau patologie chiar, e o pofta usor de asimilat, care nu ma consuma cu nimic, nu are vreo restrictie sau vreun post de trecut, imi echilibreaza cel mai bine psihicul, o energie calda ce-mi trece prin minte si suflet ca o terapie benefica a optimismului.

Casa mi-e galbena la pereti, hainele de tot felul galbene cu drag le port incitat ca la o sarbatoare, pixurile de scris imi sunt galbene, mapele de acte sunt in galben, orice lucru care e galben e prioritar pentru mine la alegerea din mai multe.
Florile preferate sunt cele galbene: papadia, frezii, lalele, narcise, trandafiri, galbenelele; ma contopesc in marile de culoare Galben de pe campurile cu lanuri de floarea soarelui, rapita sau grau in prag de seceris (asa eu vad – imi imaginez locul primei noastre case – Eden) in care intru de fiecare data cand trec pe langa ele.
Si fructele pictate de Dumnezeu in aceasta culoare Galben imi sunt cele mai gustoase: mango cel mai savuros, caise si zarzare, pepenele galben delicios, gutui amarui cu puf galben ca de pui, pere malaiete si banane lunguiete, catina cu boabe galbene.
Pestisorul auriu, perusii – canarii – papagalii galbeni, puii de gaina, boboceii de rata sau gasca, cu totii ce vietati minunate si frumos imbracate de Dumnezeu cand le-a trimis pe Pamant.

Am vrut mereu sa-mi explic si sa-mi arat aceasta atractie si fascinatie cromatica, sunt constient ca gusturile sunt personale si tin de fiecare in parte, dar nu ma pot abtine sa nu va invit si pe dvs sa constientizati mai mult aceasta minunata culoare – GALBEN; este culoarea luminii solare, a aurului, a intuitiei, fiind un simbol al iluminarii, intelepciunii si al inteligentei. Galbenul ne poate face mai optimisti, are o importanta aparte in cromoterapie intrucat limpezeste gandurile, creste energia si creeaza o stare de armonie.

Ei bine, cu aceasta culoare m-am nascut in inima si de atunci mereu am indragit-o cu aceeasi intensitate; orice nuanta de Galben imi place, clasicul puternic deschis si curat fiind maximul din aceasta bucurie; orice deriva sau poarta aceasta culoare imi place, aurul fiind primul ca valoare materiala, prezentand mereu interes si fascinatie pentru mine – n-am sa uit niciodata penita de stilou galbena suflata cu aur cumparata pentru scoala in clasa I.

De la Galben cred ca a pornit o alta mare dragoste de-a mea - pentru LANA DE OAIE, pe care o consider ca o materializare a acestei culori in varianta ei pala, un dar perpetuu de la Dumnezeu prin Miorita noastra populara din istorie, o fructificare totala a simbiozei dintre cioban si oile sale, un folos natural din cele mai vechi timpuri, care ne imbraca si ne ofera caldura corpului, dar si sufletului parca, un element regasit si-n tabloul figurativ al Domnului nostru Iisus Hristos, pastor de turme.
Lana ma transpune pe mine imediat cu gandul la copilarie, la casa bunicilor mei – Ion Stoica si Maria – unde iarna, pana se incalzea soba cu lemne, acestia ne inveleau cu cojocul de oaie cu blana de lana pe interior, adevarata mantie ingereasca; acei ani lipsiti de orice grija petrecuti la tara, in satul Salcioara, m-au apropiat de natura si mi-au aratat ce inseamna a trai in grija lui Dumnezeu.
Lana ma face sa ma cutremur de emotie si nostalgie numai cand ma gandesc la ciorapii crosetati de mamaia, la ilicul cu nasturi sau puloverul in bobi lucrati cu fir gros vopsit in galben cu flori de galbenele; am stat la coada la darac cu lumea in alt sat si toti iubeau si asteptau, ca lana multa fina sa puna in caruta. Am avut si o bundita din piele de oaie cu blana de lana la interior, o iubeam si o purtam cu mare drag.      
Asadar LANA, este o amintire de „acasa”, un lucru de-al nostru – al romanilor, o alinare a corpului si psihicului nostru prin atingerea matasoasa a acesteia. Ce imagine arhaica poate fi mai calduroasa si plina de raze optimiste decat „Caierul cu Lana”, in mijlocul iernii din camera cu soba licarind de foc la gura, trosnind lemnele inauntru, cu ghemurile de fire jucate de pisici pe jos, cu fusul ce-nvarte firul luat dintr-un smoc, cu seara devreme ce repede ingana ziua, acel ticait de ceas ce acopera intreg spatiul in vuietul de crivat, sau colinde cantate in frig protejate de lana.
Lana pentru mine e ceva Sfant, al carei miros il consider parfumul lui Dumnezeu, un material de mare pret daruit de Dumnezeu noua oamenilor, o avere biblica binecuvantata de Acesta la inmultire pentru cei vrednici.
Lana ne aminteste noua de statornicia si razbaterea noastra in aceasta lume,  ne-a indeletnicit in a folosi ceea ce natura prin Dumnezeu ne ofera, si cred ca a fost prima haina a omului - a lui Adam - facut dupa chipul Sau; la izgonirea lui din Eden, Tatal indurerat s-a dezbracat pe Sine, i-a dat o haina cu siguranta, caci i-a purtat de grija in continuare. Prin LANA avem un element comun vestimentar cu toate epocile preistoriei legate cu firul ei pe fusurile vietii si trebuie sa nu o ignoram in viitor.

Cand am ajuns sa lucrez si sa am banii mei, primul lucru pe care mi l-am cumparat a fost un pulover de lana 100% - galben, ceva superb pe care il am de 10 ani si e preferatul meu; orice pulover mai gros de iarna sau mai subtire de toamna sau primavara la mine in garderoba este de lana.

Va intreb si pe dvs, acum sincer:
Ce poate fi mai frumos vestimentar decat un Pulover de Lana, eventual Galben, un Cojoc auriu cu blana in interior si guleras de lana, Sosete de lana lungi si calduroase, un Ilic sau un Bolerou de lana care sa te faca sa te simti ca in copilarie, o Bundita din piele si blana de oaie la interior, cu contur de lana galbena pufoasa, care te mangaie la atingere? Daca mai sunt si lucrate manual, atunci porti pe tine talentul omului de rand, ce a modelat cu dragoste o arta pentru tine, un sarut al bunicilor pe care-l simti purtand o haina de lana.
Dragilor, toatea acestea, de cand e lumea asta, au fost pretiose si chiar sfinte, imbracaminte ca a lui Dumnezeu ce-i poarta mirosul cred, si asa vor ramane mereu, mai multa atentie si constientizare ne trebuie si sa avem ochi de vazut, ca frumosul e chiar la noi, nu trebuie sa-l cautam in alta parte.