Despre Galben & Lana

GALBEN - istoria l-a consacrat si ea undeva bine definit, iar unele studii de specialitate dezvolta subiectul.

Semnificatiile culorii Galben

Culoarea Galbenul este cea mai calda, cea mai expansiva si poate cea mai insufletita culoare. Galbenul este intens, amplu si orbitor ca un suvoi de metal topit, fiind greu de stins el se revarsa mereu. Galbenul reprezinta razele soarelui ce strabat azurul ceresc avand puterea divinitatii din lumea cealalta.

Galbenul straluceste cu optimism, fericire si confera o iluminare interioara. Nuantele de galben auriu transmit promisiunea unui viitor plin de impliniri.Galbenul iese in evidenta printre celelalte culori si inspira o gandire pozitiva si creativa.

Galben este culoarea miscarii, a spiritualitatii. Ea tonifica trupul, spiritul, stimuleaza functia intelectuala si puterea de concentrare. Exprima o personalitate puternica, extrovertita, ce manifesta buna dispozitie si deschidere mentala.

Galbenul reprezinta inteligenta, talentul, bogatia, succesul, reusita, gloria.
Cine poarta aceasta culoare se simte bine cu el insusi.

Galbenul este o culoare masculina, o culoare  a luminii si a vietii, fara a putea tinde spre intunecare. Acest lucru a fost foarte bine observat de Kandinski: "Galbenul are o asemenea nazuinta spre lumina incat nu poate sa existe galben foarte inchis. Putem spune deci ca intre alb si galben este o afinitate profunda, fizica."

Galbenul este simbolul tineretii si al nemurii divine. Lumina de aur devine uneori o cale de comunicare cu sens dublu, un mijloc intre oameni si Dumnezeu.

Fiind de esenta divina, galbenul-auriu a ajuns pe pamant un atribut al puterii principilor, regilor si imparatilor, un atribut care arata originea divina a puterii lor.

Galbenul este culoarea vesniciei, tot asa cum aurul este metalul nemuririi. Si unul si celalalt stau la baza ritualului crestin.

Aceasta culoare a spicului parguit anunta insa culoarea toamnei cand pamantul se dezgoleste, pierzandu-si mantia de verdeata. Atunci, galbenul semnifica batranetea, apropierea mortii. Astfel, la limita, galbenul devine un substitut al negrului.

Cand se rup sfintele legaturi ale casatoriei, galbenul este asociat adulterului, ca si in cazul frangerii datorita lui Lucifer, a sfintelor legaturi ale iubirii divine.

Efectele culorii Galben

In cromoterapie, culoarea galbena se crede ca purifica organismul.

Culoarea galben stimuleaza sistemul nervos central, mareste capacitatea digestiva, imbunatateste tonusul facandu-ne sa ne simtim in forma. Cea mai importanta actiune a  sa este aceea de a ameliora digestia.

Stimuleaza de asemenea sistemul limfatic asigurandu-i functionarea in conditii optime.

Culoarea galben confera stapanire de sine marind autocontrolul si amplificand starea de luciditate mentala. La nivel mental ajuta la dobandirea unei profunde cunoasteri, facand posibila atingerea unei stari de intelepciune.

Efectele fiziologice ale culorii galben: stimuleaza nervul optic, influenteaza functionarea normala a sistemului cardio-vascular.

Efectele psihologice ale culorii galben: caldura, intimitate elevata, satisfactie sublima, admiratie, inviorare, culoare calda, dinamica, fiind culoarea cea mai vesela, stimuleaza vederea, calmant al psihonevrozelor, senzatie de apropiere in spatiu, stimuleaza si intretine starea de vigilenta, sporeste capacitatea de concentrare si mobilizeaza atentia, predispune la comunicativitate profunda, confera o stare de implinire mentala, ajuta puterea de memorizare.

Galbenul – este o culoare benefică, iar în combinaţie cu albul pur se obţine galben pal. Este totodată şi culoarea geloziei. Se ştie că această culoare stimulează si intreţine starea de vigilenţă, sporeşte capacitatea de mobilizare si concentrare a atenţiei, predispune la comunicativitate; dă senzaţia de caldură şi de intimitate. Galbenul este culoarea  caracteristică tipului activ, expansiv, investigativ si cu un nivel ridicat de aspiraţie.

Galbenul ajuta la sporirea abilitatii de a lua decizii pe baza informatiilor primite din exterior, contribuie la calmarea sistemului nervos, la eliberarea temerilor, a senzatiei de confuzie mentala, aduce sentimentul ca poti face fata oricarei situatii noi si vindeca tendinta spre perfectionism.

Cei 'galbeni' sunt, de obicei educati si detin un spirit creativ bine dezvoltat. Sunt metodici si pot fi conducatori excelenti. Stiu foarte bine cum sa isi stabileasca emotiile si, de aceea, adeseori par impasibile. Daca ai probleme cu articulatia sa stii ca galbenul este solutia. Efectele stimulate ale galbenului pot fi benefice in artritele usoare sau in reumatism. Galbenul trebuie purtat aproape de piele, pentru ca efectul sa fie maxim. Culoarea galbena induce inspiratie si optimism si este ideala pentru a zugravi dormitorul copiilor sau o camera de studiu. Alimentele galbene, cum ar fi ardeii, fructele de mango, grepfruturile, lamaile si ananasul sunt excelente detoxifiante.

Indicatii terapeutice ale culorii galben:
- afectiuni ale ficatului,
- afectiuni ale vezicii biliare,
- balonari, meteorism,
- celulita,
- colita,
- constipatie,
- diabet,
- dispepsie,
- exeme si afectiuni ale pielii,
- edem (umflatura sub piele),
- epuizare nervoasa,
- hemoroizi,
- indigestie,
- lepra,
- migrena,
- paraplegie (paralizia membrelor inferioare),
- tulburari stomacale.


LANA - informatii ce atesta valoarea, utilitatea si beneficiile minunate ale acestui dar mioritic.

http://www.as-fitomed.ro/terapii-traditionale/lana-in-tratamente.html:
LÂNA ÎN TRATAMENTE (încălzeşte şi tratează)

Când vara ne întoarce spatele, începem să căutăm insistent metode de recuperare a căldurii şi confortului. Să ne îmbrăcăm cu un pulovăr cald şi ne învelim cu o pătură de lână. Apropo, nu în zadar ne atrage lâna. Firele ei au o energetică pozitivă şi ne ajută să rămânem sănătoşi.

Din timpuri străvechi, diferite popoare se tratau cu lână, care este un remediu analgetic, antiinflamator şi tonic. Calităţile terapeutice au fost descoperite de vindecătorii popoarelor nordice care au ajuns la rezultate spectaculoase în vindecarea mai multor boli cu lână naturală. Ţarul rus Petru I, după o noapte de libaţiune (chef), cerea borş acru, pâsle şi ciorapi de lână. Şi bine făcea. Este demonstrat ştiinţific că purtarea ciorapilor de lână, împletiţi de bunica, îmbunătăţeşte circulaţia sangvină, dilată vasele sangvine şi scade tensiunea arterială.

În secolul XIX profesorul german G.Iegher recomanda bolnavilor săi pentru asanarea organismului purtarea lenjeriilor, a hainelor din lână, folosirea aşternutului dar şi a diverselor obiecte precum portmoneul, batista, umbrela confecţionate din lână. Profesorul sublinia că cel mai mare efect îl are lâna nevopsită. Cercetările contemporane au confirmat că orice afecţiune provoacă schimbări în potenţialul electric al corpului. Nici un preparat farmaceutic nu este în stare să-l regleze imediat. Iar lâna, mai ales nevopsită, ce n-a fost supusă prelucrării cu soluţii chimice, are o energie benefică, îşi păstrează toate proprietăţile biologice şi unul din elementele importante terapeutice – lanolină. Între firele pufoase nu s-au găsit microbi sau viruşi. În schimb, aparate sensibile cu precizie mare au găsit în componenţa firelor de blană particule de aur. Deocamdată funcţia lor rămâne un mister şi duce cu gândul la mitologia greacă.

Cu cât mai groasă este ţesătura sau împletitura de lână, cu atât mai mare este acţiunea ei energetică. De aceea pentru persoanele bolnave, bătrâne sau surmenate sunt benefice obiectele de uz casnic din lână sau blană. Pătura din păr de cămilă, perna din lână de oaie, covoarele de lână aşternute pe jos – sunt premizele unei bune sănătăţi. Hainele de lână sunt benefice îndeosebi pentru cei cu afecţiuni de rinichi şi de ficat. Structura firelor de lână se aseamănă cu cea a părului uman, de aceea ne atinge plăcut corpul şi ne produce senzaţia de confort când ne îmbrăcăm în haine de lână, mai ales împletite cu dragoste. Chiar şi împletitul lânei este un tratament bine cunoscut pentru doamnele afectate de stres sau depresie. „Acupunctura” populară Lâna, pielicelele şi puful se folosesc în terapiile populare de mii de ani, deoarece acumulează şi menţin aer, absorb umezeala, au calităţi de termoreglare. Alte calităţi importante sunt rezistenţa la impurităţi (uneori resping praful), faptul că acţionează ca filtre ecologice, nu se electrizează şi diminuează tensiunea electrostatică. Ultimele descoperiri arată că lâna ne protejează şi de la radiaţiile electromagnetice a computerelor şi a aparaturii electrocasnice. Mai mult decât atât, s-a dovedit că putem să atingem rezultate similare celor din reflexoterapie si acupunctură ce sunt în vogă. De ce trece durerea? Savanţii explică capacitatea lânei de a trata durerile prin faptul că ea posedă cinci capacităţi importante: Efectul de masaj. Fibrele de lână se ating de piele şi acţionează ca un micromasaj. Datorită acestui fapt sporeşte microcirculaţia sangvină. Impactul chimic. Lâna conţine un element special – lanolină, care intră în componenţa medicamentelor antialergice, antiinflamatorii, remediilor ce ajută la tratarea leziunilor şi a fracturilor. Cea mai mare cantitate de lanolină se găseşte în lână de oi. Anume datorită acestei substanţe, fibrele de lână acţionează asupra receptorilor din piele şi sporesc procesele de recuperare, diminuând senzaţiile de durere. Câmpul electrostatic. Atunci când purtăm haine din lână, fibrele ei se freacă între ele şi formează un câmp electrostatic, care acţionează favorabil asupra omului având un efect curativ. Efect de încălzire. Lâna are o structură complicată: celule poroase cu un număr mare de pungi de aer. Aceasta îi dă capacităţi de izolare termică, o face moale şi uşoară. Încălzirea nu doar îmbunătăţeşte microcirculaţia sangvină la nivel de capilare, dar acţionează favorabil şi asupra organelor interne, are efecte benefice contra multor boli. Eliminarea umidităţii. Lâna absoarbe mai mult de 30% din umiditate pe când bumbacul numai 8%, iar materialele sintetice -0%. Umezeala se evaporă uşor, în timp ce lâna rămâne uscată.

Plapuma bunicii, moale şi pufoasă. În unele ţări există obiceiul înţelept de a culca copii mici sau pe cei bolnavi pe o blană de oaie. Care este explicaţia? Lâna formează o pernă de aer ce protejază pielea de transpiraţie abundentă dar şi de deshidratarea pielii.

Pe vremuri românii aveau plapume din lână, pleduri şi chiar aşternut. Apoi ele au fost înlocuite cu lucruri sintetice şi acum începem să ne amintim ce este mai folositor pentru sănătate. Astăzi tot mai mulţi oameni aleg aşternutul din lână pentru a trata diferite boli, sporirea tonusului vital al organismului, rezistenţa la factorii nocivi din mediul înconjurător. Aşternutul trebuie să respire, să fie termoizolat, să permită pielii să se îmbogăţească cu oxigen şi să permită eliminarea de dioxid de carbon. Anume lâna răspunde acestor cerinţe.Astfel de aşternut se recomandă persoanelor care suferă de vasoneuroză (distonie vegetativă). Li se recomandă să folosească lucruri din lână: plapumă din păr de cămilă, pernă din lână de oi, să umble desculţi pe covorul din lână.

Fular contra migrenei, mânuşi contra artritei. 

LÂNA DE OAIE. Conţine lanolină, o substanţă grasă ce se obţine prin spălarea firelor proaspăt tunse şi care se foloseşte în industrie, în medicină şi în cosmetică ca parte importantă a cremelor şi a alifiilor. Lanolină hrăneşte şi întinereşte pielea, are multe calităţi terapeutice şi anume: antiinflamatoare, antiedemică, antialergică, favorizează vindecarea mai rapidă a rănilor şi a fracturilor şi absorbţia medicamentelor la nivelul pielii. Cel mai bun efect are lâna brută, nevopsită şi aţa naturală. Cu cât mai groasă este aţa, cu atât mai multă energie terapeutică are ea. Lâna se foloseşte pentru comprese simple sau înmuiată în soluţii preparate din amestec de plante şi sare în următoarele cazuri: dureri lombare, dureri de spate,răceală, otită, sinuzită, limfadenite, dureri de cap, migrene, afecţiunile ale rinichilor si ale ficatului (de preferat lâna de miel). În secolele precedente oamenii de la ţară se tratau de tuberculoză consumând apa ce rămânea după spălatul de lană tunsă. Artrită, miozită, dureri reumatice, răceală. O metodă rusească, binecunoscută şi în Ucraina constă în aplicarea compreselor îmbibate în soluţii terapeutice. Iată o reţetă folosită cel mai des. Se pun într-un termos de 1-1,5 litri câte 2 linguri de fructe de măceş, frunze de mesteacăn şi iarbă de troscot. Se opăreşte amestecul cu un litru de apă clocotită şi se lasă la infuzat 30 de min. Dacă nu aveţi termos, ţineţi infuzia timp de 20 de min pe băi de aburi. După răcire lichidul se strecoară, 500 de ml se beau în timpul zilei, în loc de apă sau ceai. În infuzia rămasă se adaugă o lingură de sare grunjoasă şi sucul stors dintr-o lămaie de mărime medie. O bucată de ţesătură de lână naturală sau un mănunchi de lână brută se scufundă în lichid pentru 30 de min., apoi se stoarce bine. Pe locul afectat se aplică un tifon împăturit îmbibat cu infuzie sau cu urină proprie, deasupra se pune lână stoarsă, celofan şi un prosop flauşat şi se pansează bine. Se lasă peste noapte. Dimineaţa lâna se clăteşte cu apă călduţă şi se usucă. De regulă, pe burtă şi pe spate se aplică lână umedă, iar pe frunte şi pe articulaţii – uscată, după ce a fost înmuiată bine în ceaiul din plante.

Dureri în degete şi în talpă. Din lâna nevopsită se împleteşte sau se croşetează o brăţară, se înmoaie în soluţia descrisă în reţeta precedentă, se usucă şi se poartă toată ziua. În cel mai rău caz se înfăşoară încheietura mâinii de 3-5 ori cu o aţă de lână răsucită în 2-3 fire. Se folosesc cu succes mănuşi sau şosete îmbibate cu ceaiuri preparate din diverse combinaţii de plante, alese după diagnosticul stabilit de medicul specialist. Se poartă umezite sau uscate, după preferinţele bolnavului şi condiţiile de trai.

Migrenă, dureri lombare, luxaţii. Se leagă capul, piciorul luxat sau mijlocul cu un fular sau o panglică împletită special din lână nevopsită. Se dizolvă 2 linguri de sare grunjoasă într-un litru de apă şi se îmbibă lâna înainte de folosire în stare umedă sau uscată. Artroză, dureri lombare. Se freacă locul dureros cu macerat de albine moarte sau de frunze de ficus, de flori de liliac. Se leagă deasupra cu un fular împletit de lână nevopsită de oaie şi se lasă cel puţin 2 ore, dar se poate şi toată noaptea. Pentru genunchi sau coate se împletesc tuburi de lână de oaie, şi din păr de câine sau de cămilă. Este nevoie de 5-6 proceduri. Uneori pe locul bolnav se aplică o bucată de blană de oaie decupată din cojocul vechi. Tiroidoză. Un mănunchi de lână se trece prin sare iodată, se înveleşte în tifon şi se aplică pe gât înainte de culcare. Compresele se schimbă în fiecare seară timp de o săptămână, iar după o pauză de 5 zile se repetă. Oboseală cronică, surmenaj. Se recomandă dormitul pe o pernă umplută cu lână. Iar seara, înainte de culcare, să se plimbe o oră – două cu picioarele goale pe covorul de lână. Senzaţia de oboseală dispare treptat.

Păr de cămilă este de 2 ori mai uşor decât cel de oaie şi mai rezistent la rupere.

Structura lui tubulară, (goală pe dinlăuntru) asigură calităţi suplimentare de termoizolare. Popoarele orientale ştiu cel mai bine că părul de cămilă salvează nu numai de frig dar şi de supraîncălzire. Din firele toarse se confecţionează haine pentru cosmonauţi şi marinari în Rusia, deoarece nu se produc reacţii alergice. Medicina populară ni le recomandă în calitate de remediu pentru profilaxie şi tratament în diverse afecţiuni, mai ales în bolile sistemului nervos şi ale sistemului uro-genital (nefrită, litiază renală, prostatită, boli ginecologice). 

Afecţiunile articulaţiilor cu limitarea mişcării se tratează cu lână fierbinte. O haină din păr aspru de cămilă (de ex. mantaua militară de tip rusesc) se îmbibă cu apă caldă cu sare, se înveleşte bolnavul pentru 20 de minute, apoi i se face un masaj cu remedii antiinflamatoare. Ca şi în cazurile precedente, se poartă mănuşi şi şosete îmbibate în ceaiuri din plante cu adaos de sare.

Lână de capră. Are o structură mai aspră şi de aceea se foloseşte cel mai des puful moale şi rezistent la rupere. Având în structura lui 20 de aminoacizi, s-a dovedit a fi un remediu bun în terapii de varicoză şi amigdalite. Anume despre haine împletite din lână ţepoasă de capră spuneau bătrânii:”Cu cât mai aspru este puloverul, cu atât mai tari sunt nervii”. Într-adevăr, părul acţionează asupra pielii şi produce un efect reflexoterapeutic, în special asupra sistemului nervos, mai ales pentru cei ce suferă de distonie vegetativă. Pernuţele umplute cu păr tuns de capră se aplică pe ficatul sau rinichii bolnavi. 

BLĂNURI ŞI PIELICELE. Pielicică de iepure. Blănurile animalelor sălbatice au apărat sute de mii de ani pe strămoşii noştri de frig. Analiza scheletelor găsite de arheologi arată că bolile aparatului locomotor erau arhicunoscute strămoşilor. Probabil de atunci oamenii au observat că durerile scad când locul bolnav este mângâiat de puful călduros. Aşa s-a dezvoltat o ramură în terapia populară ce nu se baza pe plante. Iepurii sălbatici, apoi cei de casă au ajutat milioane de oameni să scape de dureri lombare, în special în faza acută, ce-i drept, cu preţul vieţii lor.

Dureri lombare şi de spate. Pieliţele de iepure se leagă cu partea exterioara pe piele in zona dureroasă (la talie sau de-a lungul coloanei) şi se ţin timp de 4-5 ore înainte de culcare. O cură durează 2-3 săptămâni. Insomnie. Pentru un somn bun bătrânii puneau în pernă câteva codiţe de iepure.

Mastită. Se unge cu smântână partea interioară de piele de iepure şi se aplică pe sânul bolnav, se înveleşte deasupra cu un batic de lână, se schimbă zilnic până la rezolvarea problemei.

Guta. Strămoşii au descoperit că dormitul pe blană de urs sau de oaie sau, cel puţin, 3 ore petrecute culcat fără haine pe ea ajută la diminuarea durerilor provocate de gută. Cine trebuie să se ferească de lână? În primul rând cei ce suferă de astm bronşic, deoarece blana sau puful le poate provoca un atac de sufocare. Persoanele cu alergie trebuie sa se abtină de la purtarea hainelor (în special din blană naturală) şi folosirea obiectelor din lână neprelucrată.

http://www.podeaua.ro/:
Avantajele covoarelor din lana

Covoarele din lana au o istorie semnificativa si sunt foarte utile. Acum, aproape 8000 de ani, oamenii invatau arta prelucrarii lanii de oaie si capra. Covoarele din lana sunt cele mai bune produse folosite pentru pastrarea caldurii in casa. Desi aceste covoare facute din lana naturala 100% sunt scumpe, oamenii prefera sa foloseasca aceste covoare din diferite motive.

Covoarele din lana sunt biodegradabile si sunt facute din resurse regenerabile. Cumpararea unui covor de lana accelereaza productia de lana si asta este in beneficiul fermierilor locali.

Covoarele din lana isi pastreaza aspectul timp indelungat, in comparatie cu alte covoare  sintetice. Au, de asemenea proprietati natural de a rezista in fata petelor, pentru ca firele sunt acoperite cu o membrana subtire, care ajuta la prevenirea penetrarii apei in firele de lana. Asta ajuta si la pastrarea aspectului sau. Covoarele din lana rezista la foc si asta este una din proprietatile natural ale lanii. Pentru ca lana contine proteine si umezeala din abundenta, poate actiona ca un produs care se stinge singur.

Pe langa aceste avantaje, covoarele din lana au si alte beneficii pentru sanatatea noastra:

- Covoarele din lana nu sunt toxice. Nu provoaca alergii, dar daca unii oamenii sunt alergici la lana, ei nu-l pot cumpara.

- Lana nu favorizeaza dezvoltarea bacteriilor.

- Pentru ca lana contine apa din abundenta, minimizeaza electricitatea static si reduce riscul unor socuri.

- Covoarele din lana pot preveni contaminarea cu bacteria, datorita nitrogenului si oxidului de sulf pe care il contine.

- Covoarele din lana au multe gauri de aer si asta datorita formei lor. Asta permite o buna aerisire a camerei si, de asemenea reglarea temperaturii in camera.

Toti acesti factori dovedesc ca aceste covoare sunt cele mai bune si vor fi intotdeauna. Sunt biodegradabile si pot fi folosite in orice camera si se pot curata foarte usor chiar si acasa.

http://www.avantaje.ro/:
Lana

Lana este parul moale provenit din blana unor animale, in special al oilor. Are capacitatea de a incalzi si a tine cald, nu se mototoleste, este elastica, nu arde si nu ia mirosuri. Exista mai multe tipuri de lana: Merino, obtinuta de la oaia Merino, Crossbred, de la oile Crossbred, Casmirul, de la caprele de munte, Angora, de la iepurele Angora si Alpaka, de la lama.

http://istoriiregasite.wordpress.com/:
Istoria puloverului din caşmir

Caşmirul este unul dintre cele mai vânate materiale din care sunt confecţionate haine ce apar în garderobe din întreaga lume.

Caşmirul, un material de care nu ai cum să nu te îndrăgosteşti!

Caşmirul este o lână de lux, după care multe fashioniste sunt înnebunite. Lâna de caşmir are o textură foarte fină şi este, în acelaşi timp, rezistentă, uşoară şi moale. Puloverele din caşmir sunt mult mai călduroase decât cele din lâna obişnuită, de oaie.

În ciuda luxului asociat cu această lână, caşmirul are provenienţe umile: este produsul lânei caprei Kashmir, care creşte în Mongolia, dar şi în Iran, Tibet, India şi China. Cel mai fin caşmir provine din blana de pe gât şi de pe burta caprei, dar se foloseşte în acelaşi scop şi lâna de pe spate sau cea de pe picioare, iar caşmirul astfel obţinut este mai ieftin.

Este un simbol al rafinamentului încă din vremea lui Cezar şi al modei care nu se demodează niciodată. Pasiunea pentru această lână rafinată, luxoasă şi foarte fină uneşte personalităţi artistice foarte diferite, dar şi oameni cu un simţ estetic pe măsura averii de care dispun.

Caşmirul şi-a făcut intrarea în garderobele europene prin Marea Britanie, odată cu pashmina, o ţesătură importată de Compania Indiilor, atât de moale şi de subţire, încât putea fi trecută până şi prin cel mai îngust inel de logodnă. În Franţa, pasiunea pentru caşmir se declanşează când, revenind din campania din Egipt, soldaţii lui Napoleon le aduc soţiilor în dar aceste etole orientale, asortate la rochiile neoclasice atât de în vogă în acea epocă. Cererea depăşeşte într-atât oferta, încât producătorii de textile din Scoţia se văd foarte curând obligaţi să scoată pe piaţă elegante imitaţii. Caşmirul, acest moft vestimentar, e atât de scump, încât o bogată englezoaică – aşa cum istoriseşte Balzac într-o povestire – ezită între a-şi cumpăra un şal sau o trăsură. Bijuterii, dantele şi un şal din caşmir erau, prin tradiţie, parte a darului de nuntă făcut de logodnic iubitei sale.

Caşmirul provine, din punct de vedere tehnic, din stratul care creşte sub primul strat superficial de păr al caprei de munte Hyrcus. Acest păr, cu o lungime care variază între doi şi şase centimetri, are capacitatea extraordinară de a izola termic atât de frig cât şi de cald. Crescute în turme mici în regiunea Kashmir, din India, caprele Hyrcus sunt duse apoi în China (care deţine 60% din producţia de caşmir la nivel mondial, egală cu aproape 10.000 de tone anual) şi, în mod special, în Mongolia; dar şi în Afganistan, Iran, Turcia şi, de câţiva ani, în Australia şi Noua Zeelandă. Desigur că aceste capre se adaptează şi la alte altitudini, cum ar fi cele ale Marii Britanii şi Italiei. Dar acolo nu dezvoltă acest tip de păr, cu firul de şase ori mai subţire decât cel uman, scut împotriva temperaturilor extrem de scăzute din inaccesibilele podişuri de stepă şi din neprimitoarele regiuni deşertice, zone pe care caprele le preferă, dar unde omul nici n-ar pune piciorul, dacă n-ar exista puternice raţiuni economice care să-l determine să o facă.

Pentru a justifica elitismul acestei materii prime, trebuie spus că cea mai bună calitate se obţine doar în cel de-al patrulea şi cel de-al şaselea an de viaţă al animalului. Recoltarea părului începe în luna mai, la vremea năpârlirii, şi se sfârşeşte la începutul verii. Stratul de dedesubt e desprins din rădăcină cu ajutorul unui soi special de pieptene din fier, cu cârlig; procedeul poate fi aplicat doar de două ori, la circa o lună distanţă. Din pieptănare se obţin între două şi cinci sute de grame de material care, după tors, se reduc la jumătate. În continuare, materialul e împărţit pe culori – alb, gri sau maro/negru – şi pe calităţi. Urmează spălarea, pentru a înlătura impurităţile şi fibrele exterioare, uscarea şi eventuala vopsire. Dacă, aşa cum am vazut, fiecare capră produce două sute de grame de lână pe an, pentru un pulover trebuie “epilate” patru capre, iar pentru un sacou, circa 20.

Dacă firul provine, în mod normal, din zonele cele mai inaccesibile ale Chinei, prelucrarea optimă se realizează în Europa, care dispune de o tehnologie mai avansată. Desigur că mâna de lucru asiatică mai ieftină face ca puloverul fabricat în China să fie mult mai ieftin decât cel italian, de exemplu, dar e ca şi cum ai alege între un Ferrari şi o maşină utilitară. Ambele te duc la destinaţie, dar în stil foarte diferit.

Popularitatea caşmirului e destul de recentă. Până prin anii ’20 ai secolului trecut, era considerat potrivit doar în ocazii informale sau sportive. Se spune că originile etimologice al termenului “sweater” (pulover) nu sunt tocmai nobile. Născut abia la sfârşitul secolului al XIX-lea, e purtat la început doar de atleţi, deoarece se spunea că lâna îi ajută să transpire din plin (to sweat), lucru considerat pe atunci drept foarte sănătos.

Aşa au stat lucrurile, cel puţin până la reabilitarea caşmirului, datorită unor stilişti francezi. Jean Patou e unul dintre aceşti stilişti; el a inventat conceptul de sportswear elegant, dar şi pe cel de marcă, în sensul în care a fost primul care şi-a cusut iniţialele pe produse, scoţându-le astfel în evidenţă apartenenţa. Al doilea stilist e faimoasa Coco Chanel, care are meritul de a fi adus tricotajele, lucrate la început de mână şi apoi industrial, în lumea modei de înaltă clasă.

În 1933, Otto Weisz introduce în tricotaje caşmirul, destinat a fi un simbol al anilor ’50. Atunci explodează, precum focurile de artificii, efectele speciale, adică decoraţiunile din perle, paiete, strasuri, mici catarame şi dantele. În variantele cele mai luxoase, puloverele sunt căptuşite cu mătase şi au un guler detaşabil, din blană. Se ajunge apoi repede la o nouă formă de îmbrăcăminte elegantă: cea pentru orice ocazie, da, dar rafinată, care nu sare în ochi şi îi asigură celui care o poartă, o plăcere completă a simţurilor. Iată, deci, că puloverul se transformă intr-o jachetă de calitate, cu glugă şi buzunare aplicate; pantalonii sunt asemenea celor de trening (diferă numai eticheta cu preţul), cu şiret în talie. Dar schimbările nu se vor opri aici…

© 2012 - 2020 YellowWool.ro